duminică, 23 decembrie 2007

Branding de orgoliu...





Okai, tin minte ca am promis sa nu spun nimic de rau in acest blog. Asa ca imi voi tine promisiunea, dar voi prezenta o intamplare istorica, de care portughezii sunt extrem de mandrii.


In razboiul peninsular din vremea lui Napoleon, cand acesta a incercat sa anexeze si Portugalia, una dintre marile batalii s-a dat in Porto. Iar cetatenii acestui oras par a fi extrem de mandri de victoria lor.


Pe langa celebra deja statuie din nodul rutier al orasului, Ronda da Boavista, care prezinta un leu zdrobind un vultur, mai exista si un pod celebru, Dom Luis I, care s-a prabusit in 1809. A nu se confunda cu actualul pod metalic din Porto care poarta acelasi nume.


NU, acest pod a fost primul pod permanent construit in Porto, in 1806, si era alcatuit din barci.


Prabusirea lui este oarecum amuzanta. Cu tot orgoliul lor, portughezii, care se asteptau ca francezii sa atace dinspre sud, au fost surprinsi de armata lui Napoleon, care a venit din zona de Nord. Disperarea i-a cuprins si au incercat cu totii sa fuga inspre sud, folosind podul de barci, care s-a prabusit luand cu el vietile a aproximativ 6000 de locuitori ai orasului.


Ironic sau nu, la baza noului pod Dom Luis I, care nu a fost construit in acelasi loc, se gaseste o placa comemorativa ce descrie cu mandrie cum au reusit portughezii sa opreasca inaintarea trupelor lui Napoleon in Porto... da... fugind rupand pamantul... pardon, rupand podul de barci... frumos sacrificiu pentru patrie, pacat ca a fost facut cu spatele la inamic.


Mai trista este mandria lor si statuia din centru... cu ditamai leul care rapune vulturul... daca ar fi sa fim oleaca realisti, as pune o poza cu un pisoi care miauna la un vultur adormit.

Adevarul este ca au reusit sa il opreasca pe Napoleon si armata improvizata a cetatenilor din Porto alcatuita majoritar din militie locala si cetateni inarmati, au avut curajul si puterea de a infrunta cele patru batalioane conduse de maresalul Soult, trimis de Napoleon sa distruga Portugalia. Ce imi pare rau este ca se mandresc cu fuga de pe pod, in loc sa se mandreasca cu oamenii care au avut curajul sa se mobilizeze si sa apere ce aveau.

Cam asta ar fi cu branding-ul de orgoliu. Portugalia este o tara mica, dar au cu ce sa se mandreasca, numai ca uneori mai dau pe langa putin... :)

duminică, 16 decembrie 2007

Magia Gaudiana a Barcelonei...

Enjoy the Gaudian magic of Barcelona...

luni, 10 decembrie 2007

Am ales... Porto...

Alegeri… totul tine de libertatea noastra de a alege.
Iar eu aleg ca aceasta postare sa nu aiba nici film si nici poza. Voi incerca sa descriu eu, iar voi va trebui sa dati la manivela imaginatiei putin.

Ultimele mele postari au fot mai putin detaliate… am preferat sa aplic metoda 1 poza=enspe mii de cuvinte, dar realitatea este ca resursele mele de timp au fost cam limitate. Dar, mi-ar fi rusine sa ma plang. Nu am de ce. Da, este mai greu decat ma asteptam si, da, trebuie sa muncesc mult mai mult pentru niste rezultate mai slabe dar sa imi para rau ar insemna sa fiu precum un cal de jug care nu vede decat drept inainte, eventual si un cal cam chior, care nu bate la mai mult de cateva… luni.
Partea frumoasa este ca am putut alege. Am avut ocazia sa aleg ce vreau sa fac in acest an si am ales. Am avut ocazia sa aleg felul in care vreau sa trec prin aceasta experienta si am ales. A nu se intelege ca nu mi-e dor de casa si ca nu imi este greu sa nu fiu langa familie de Sfintele Sarbatori. Din contra, e foarte greu, dar… tocmai asta face ca aceste clipe sa merite sa fie traite mai mult. Asta face ca rezultatele si munca de aici sa merite efortul meu… Eu pot sa aleg daca vreau sa stau si sa ma inec in melancolie sau daca vreau sa zambesc si sa creez momente valoroase, aici. Da, cuvantul a fost foarte bine folosit, SA CREEZ momente. Nu pot astepta sa se creeze singure.
Poate ca a venit momentul sa va fac si o descriere mai personala a acestui loc. O descriere ca prin ochii mei, asa cum vad eu Porto. Atentie doar ca am tendinta sa fiu critic in descrieri asa ca daca vi se pare ca o iau prea critic, sariti pasajul respectiv.
Porto este un oras tomnatic. Ma gasesc in mijlocul luniii decembrie dar mirosul frunzelor uscate si culorile rosiatice care impodobesc peisajul imi dau senzatia ca as fi intr-o poezie de Cosbuc. Mersul prin Porto seamana foarte mult cu o plimbare pe faleza din Mamaia, combinata cu un lant de pasi facuti pe malul Dambovitei in Bucuresti, la care se mai adauga o preponderenta urcare pe dealurile de pe langa Sinaia. Acum, combinatia nu va fi intotdeauna cea mai fericita. Se intampla sa te trezesti urcand cand ti-e lumea mai draga sau sa iti miroasa a peste din rau cand nu e cazul, dar, trebuie sa le accepti pe toate. In special in conditiile in care raul este cel care scalda dealurile din regiunea Douro, pe care sunt insiruite siraguri de vita de vie care, culese la momentul potrivit si tratate dupa reteta traditionala, produc un vin unic in lume, cu un nivel de alcool de aproximativ 21%, dulce si cu o aroma foarte puternica. Mai are de lacrimat mult Ovidiu de la Medgidia pana sa se prinda de cum se face treaba.
Porto o duce mai rau la capitolul omuleti. Locuitorii orasului Porto, daca nu ajungi sa ii cunosti personal si sa te imprietenesti cu ei (lucru care cam dureaza), au tendinta sa iti lasa o impresie nu foarte buna. Atitudinea lor combina dorinta de a vorbi a italienilor (in special in autobuze), cu disciplina nemteasca, tabieturile spaniolilor si calmul britanic. Oamenii astia nu au nicio grija. Cred ca indicele de stres de aici tinde spre zero. Este o placere sa mergi prin oras si sa vezi cat de bine intretinut este, se vezi cat de fluent se circula, fara claxoane, accidente, etc… Dezavantajul este ca uneori pare a fi un oras mort. Cu exceptia unor zone foarte animate zi si noapte, precum Ribeira, pe malul raului, NorteShopping si Zona Industriala, restul orasului pare cam adormit.
Concentratia mica a populatiei nu incurajeaza marile lanturi de hypermarketuri sa se bata pe piata. NU exista decat un singur Carrefour, care se afla in suburbia de sud a Porto, in Gaia. Apropo de Gaia, ca un comentariu personala, mi se pare mai frumoasa aceasta suburbie, este mai verde, cu locuinte mai vesele, mai noi, mai luminoase, etc…

Deocamdata cred ca ajunge…
Este timp de detalii si mai incolo.

In curand va aparea si al doilea filmulet din Barcelona, imediat dupa ce termin cu examenul de joi. J

Tchau!!!

sâmbătă, 1 decembrie 2007

Pribeag roman pe plaiuri catalane... part 1

Trezirea de dimineata nu este niciodata placuta...dar mersul la aeroport este intotdeauna interesant. Multumita companiei RyanAir, care afiseaza un super mesaj pe toate avioanele ei ( BYE-BYE LATEHANSA), am reusit sa prindem un bilet dus-intors pana in Barcelona de 20 de euro. Interesant nu...

Seria de 3 filme care incepe cu acesta contine secvente din impresionanta experienta a unor Erasmusi romani in inima Catalunyei.

Enjoy... si, poate dati si niste comment-uri, sa vad daca mai citeste cineva :)