Frecventa cu care apar articolele pe blog-ul meu este, din fericire sau nu, frecventa cu care se intamplă lucruri memorabile in cel mai recent rol din viata mea, cel de student Erasmus in Porto.
Dupa cateva saptamani, m-am mai saturat de frenezia descoperirii unor lucruri noi in fiecare secunda. Daca tot va trebui sa locuiesc aici pentru urmatoarele 4 luni si cateva zile, va trebui sa imi reglez mojo-ul, cu alte cuvinte sa imi gasesc un echilibru spiritual, fizic, alimentar si temporal. Asta a presupus cateva zile mai plictisitoare, cu facultate in fiecare zi, la care s-au mai adaugat aproximativ 2 ore jumătate de portugheza intensiv pe care trebuie sa le adaug la un program si asa incarcat. Practic, ziua mea incepe pe la ora 9 si se termina undeva pe la ora 1, noaptea. De la facultate ma intorc pe la vreo 10:00 – 10:30 in fiecare seara. E ok… cred. Adik, am vrut asta, trebuia sa ma astept sa fie mai provocator decat ceea ce faceam in Romania, pentru o varietate substantiala de motive.
Mai exista si nemultumiri. Adica, am vorbit cu trupa de fetiscane din Latvia (care, pentru toata lumea, inseamna LETONIA, nu Lituania, ca innebunesc de cate ori aud colegi care confunda cele doua tari). Ele nu trebuie sa castige decat 20 de credite, fata de cele 34 de credite pe care trebuie sa le iau eu. Si sunt tot studente Erasmus.
De parca nu ar fi fost suficient, mi s-ar parea mai mult decat firesc sa mi se acorde creditele, pe care acasa le luam pentru limba engleza ca limba straina, din oficiu. Adik, totusi, aici studiez economie in engleza. Mai mult, daca e sa pun la socoteala si cele 4 credite pe care le voi castiga daca voi termina cursul intensiv de portugheza, ar trebui sa am vreo 8 credite deja aranjate. Dar nu le am. Ceea ce inseamna ca trebuie sa imi iau 2 materii in plus fata de cate aveam in tara.
A nu se intelege ca ma plang, pentru ca nu este asa, doar ca de felul meu sunt mai acid cand vine vorba de discriminare si, atata timp cat programul Socrates/Erasmus doreste a oferi experiente similare pentru studenti din mai multe tari, e pacat ca unii nu au timp suficient sa se bucure si de activitatile culturale la fel de usor precum altii. In fine, cred ca va trebui sa imi dovedesc mie ca ma duce capul sa fac o figura frumoasa si cu invatatul dar si cu satisfacerea propriilor ambitii de la aceasta experienta.
Ok, acum, sa trecem la treaba.
Azi, vineri, a fost o zi mai usoara. Cum 5 Octombrie e ziua nationala a Portugaliei, azi nu s-a facut scoala. Deci, zi libera. Ce am facut eu in aceasta zi libera? Am dormit. Pardon, am stins focul din mine care s-a aprins in noaptea precedenta.
Ziua de ieri este o zi ce merita povestita si care va primi si un filmulet pe acest blog.
In ciuda unui chiul in masa, de la vreo 3 din 5 cursuri, organizat de grupul de studenti Erasmus, intentiile noastre au fost onorabile. Reteaua de Studenti Erasmus (ESN) de aici a organizat mai multe activitati pentru studentii veniti de peste hotare special pentru a gusta din placerile locului. Asa ca s-au gandit ei sa ne duca la o vizita printr-o casa de vinuri. Aceasta vizita, cu scaparile de rigoare, s-a dovedit interesanta. Desi trebuia sa inceapa la 14:30 si, de fapt, a inceput la ora 16:00, a fost placut sa vedem o prezentare a vinului uneia dintre cele mai vechi si mai renumite case de vinuri din Porto, Calem. Aici am aflat si eu ca nu toate vinurile pot fi tinute la sticla pentru a se invechi. Doar cele Vintage.
Partea cea mai placuta a vizitei a fost degustarea. Am avut ocazia sa gust din doua tipuri de vin, unul alb si unul rosu. Desi casa era renumita pentru vinurile rosii, eu am fost mai impresionat de cel alb, care, desi doar demi-dulce, aducea la gust cu Martini si era foarte dulce. Nu imi pot imagina cat de dulce e cel dulce J
In fine, dupa vizita la casa de vinuri a urmat plimbarea cu vaporasul pe raul Douro. Minunata experienta si cred ca pozele din filmul care va urma vor fi mai graitoare decat zeci de randuri insirate pe aici.
Odata ajuns pe mal, a trebuit sa imi iau catrafusele si sa ma car la cursurile de portugheza, adik vreo 35 de minute de plimbare cu metroul pana la facultatea de sport, care, surprinzator, arata mult mai bine si miroase mult mai bine decat cea de economie.
Dupa cursuri am plecat direct la ultimul eveniment din acea seara organizat de ESN, PUB CRAWL. Cu alte cuvinte, am facut jonctiunea cu restul grupului de erasmusi in fata Rectoratului si ne-am impartit in echipe d ecate 10 + 1 coordonator. Am primit fiecare o foaie cu biletele ce purtau numele mai multor baruri. Ideea e ca trebuia sa mergem din bar in bar si prin fiecare bar sa tragem cate o dusca de ceva, inca nu stiam ce.
Zis si facut, am luat-o la pas si am inceput sa batem centrul orasului si partea de sud de la rau in cautarea barurilor unde aveam sa bem. Carcaletele de bauturi care s-a format in stomacul meu a continut o varietate mare de bauturi, de la vin alb cu 7Up, la un fel de coniac traditional portughez, un fel de vodca portugheza, niste sangria, ceva lichior de fructe, etc… nu le mai stiu nici eu. Iar bauturile mai tari trebuiau stinse, asa ca la cele 8-9 pahare de tarie si ce altceva mai era pe acolo, s-au mai adaugat, treptat si vreu 4-5 sticle de bere.
Din grupul de 10 erasmusi, eram 6 baieti si 4 fete. Din pacate fetele nu au facut fata prea bine, unele fiind deja matoale dupa primele 3 baruri, iar dupa ultimul s-au dus la culcare prin diverse masini. 2 au rezistat si au mers mai departe la petrecerea care s-a descins pe malul raului, undeva intre 2 baruri, pentru ca unul avea muzica mai buna iar altul bere mai ieftina. Asa ca am facut un compromis si am stat pe afara.
Pe la vreo 4-5 dimineata mi-am dat si eu seama ca e cam tarziu si am plecat impreuna cu alti studenti spre casa. Nu mai erau mijloace de transport asa ca am luat-o la pas. De obicei fac vreo 20 de minute pana acasa de la marginea raului, mers mai rapid, dar, sa fim sinceri, dupa vreo 8 baruri si vreo 5 beri… am facut vreo 35 de minute, dar nu m-am pierdut J
Cred ca aveam nevoie de asa ceva… pentru a mai rupe monotonia, pentru a imi mai clati mintile, pentru a respira si un alt aer. Ciudat e ca daca stau sa ma gandesc, nici macar nu pot spune ca m-am imbatat, desi cred ca am vrut, macar asa intr-o mica masura. Tinand cont ca stiu cam tot ce am facut si in ce ordine in noaptea precedenta, tinand cont ca stradutele din Porto sunt mici, multe si inguste, iar eu am navigat simplu fara sa ma pierd… cred ca nu am reusit sa ma inmiresmez suficient… dar de distrat… m-am distrat pe cinste. Ah, cred ca imi mai aduc aminte si cum ii chema pe toti din grupul meu, sa imi scuzati spelling-ul ca nu stiu exact cum se scriu numele lor. Desi, sa vedem: Subsemnatul, Joao – Coordonatorul ESN, Java si Justina (2 lituanience), Berkay și Balkis ( un turc si o turcoaica), Matteo si Pascuall (2 ”italiano vero”), Caso și Elisa (un cuplu de brazilieni), si nu in ultimul rand Sidonia (CD, o studenta la medicina din Ungaria). Ok, dovezi suficiente ca nu m-ai inmiresmat suficient? J
In fine, cam atat pentru acum. Nu am mai avut texte in mine, nu am mai avut metafore, comparatii (prea multe). Am fost direct…
Signing aut, for now…
Mishu’
Dupa cateva saptamani, m-am mai saturat de frenezia descoperirii unor lucruri noi in fiecare secunda. Daca tot va trebui sa locuiesc aici pentru urmatoarele 4 luni si cateva zile, va trebui sa imi reglez mojo-ul, cu alte cuvinte sa imi gasesc un echilibru spiritual, fizic, alimentar si temporal. Asta a presupus cateva zile mai plictisitoare, cu facultate in fiecare zi, la care s-au mai adaugat aproximativ 2 ore jumătate de portugheza intensiv pe care trebuie sa le adaug la un program si asa incarcat. Practic, ziua mea incepe pe la ora 9 si se termina undeva pe la ora 1, noaptea. De la facultate ma intorc pe la vreo 10:00 – 10:30 in fiecare seara. E ok… cred. Adik, am vrut asta, trebuia sa ma astept sa fie mai provocator decat ceea ce faceam in Romania, pentru o varietate substantiala de motive.
Mai exista si nemultumiri. Adica, am vorbit cu trupa de fetiscane din Latvia (care, pentru toata lumea, inseamna LETONIA, nu Lituania, ca innebunesc de cate ori aud colegi care confunda cele doua tari). Ele nu trebuie sa castige decat 20 de credite, fata de cele 34 de credite pe care trebuie sa le iau eu. Si sunt tot studente Erasmus.
De parca nu ar fi fost suficient, mi s-ar parea mai mult decat firesc sa mi se acorde creditele, pe care acasa le luam pentru limba engleza ca limba straina, din oficiu. Adik, totusi, aici studiez economie in engleza. Mai mult, daca e sa pun la socoteala si cele 4 credite pe care le voi castiga daca voi termina cursul intensiv de portugheza, ar trebui sa am vreo 8 credite deja aranjate. Dar nu le am. Ceea ce inseamna ca trebuie sa imi iau 2 materii in plus fata de cate aveam in tara.
A nu se intelege ca ma plang, pentru ca nu este asa, doar ca de felul meu sunt mai acid cand vine vorba de discriminare si, atata timp cat programul Socrates/Erasmus doreste a oferi experiente similare pentru studenti din mai multe tari, e pacat ca unii nu au timp suficient sa se bucure si de activitatile culturale la fel de usor precum altii. In fine, cred ca va trebui sa imi dovedesc mie ca ma duce capul sa fac o figura frumoasa si cu invatatul dar si cu satisfacerea propriilor ambitii de la aceasta experienta.
Ok, acum, sa trecem la treaba.
Azi, vineri, a fost o zi mai usoara. Cum 5 Octombrie e ziua nationala a Portugaliei, azi nu s-a facut scoala. Deci, zi libera. Ce am facut eu in aceasta zi libera? Am dormit. Pardon, am stins focul din mine care s-a aprins in noaptea precedenta.
Ziua de ieri este o zi ce merita povestita si care va primi si un filmulet pe acest blog.
In ciuda unui chiul in masa, de la vreo 3 din 5 cursuri, organizat de grupul de studenti Erasmus, intentiile noastre au fost onorabile. Reteaua de Studenti Erasmus (ESN) de aici a organizat mai multe activitati pentru studentii veniti de peste hotare special pentru a gusta din placerile locului. Asa ca s-au gandit ei sa ne duca la o vizita printr-o casa de vinuri. Aceasta vizita, cu scaparile de rigoare, s-a dovedit interesanta. Desi trebuia sa inceapa la 14:30 si, de fapt, a inceput la ora 16:00, a fost placut sa vedem o prezentare a vinului uneia dintre cele mai vechi si mai renumite case de vinuri din Porto, Calem. Aici am aflat si eu ca nu toate vinurile pot fi tinute la sticla pentru a se invechi. Doar cele Vintage.
Partea cea mai placuta a vizitei a fost degustarea. Am avut ocazia sa gust din doua tipuri de vin, unul alb si unul rosu. Desi casa era renumita pentru vinurile rosii, eu am fost mai impresionat de cel alb, care, desi doar demi-dulce, aducea la gust cu Martini si era foarte dulce. Nu imi pot imagina cat de dulce e cel dulce J
In fine, dupa vizita la casa de vinuri a urmat plimbarea cu vaporasul pe raul Douro. Minunata experienta si cred ca pozele din filmul care va urma vor fi mai graitoare decat zeci de randuri insirate pe aici.
Odata ajuns pe mal, a trebuit sa imi iau catrafusele si sa ma car la cursurile de portugheza, adik vreo 35 de minute de plimbare cu metroul pana la facultatea de sport, care, surprinzator, arata mult mai bine si miroase mult mai bine decat cea de economie.
Dupa cursuri am plecat direct la ultimul eveniment din acea seara organizat de ESN, PUB CRAWL. Cu alte cuvinte, am facut jonctiunea cu restul grupului de erasmusi in fata Rectoratului si ne-am impartit in echipe d ecate 10 + 1 coordonator. Am primit fiecare o foaie cu biletele ce purtau numele mai multor baruri. Ideea e ca trebuia sa mergem din bar in bar si prin fiecare bar sa tragem cate o dusca de ceva, inca nu stiam ce.
Zis si facut, am luat-o la pas si am inceput sa batem centrul orasului si partea de sud de la rau in cautarea barurilor unde aveam sa bem. Carcaletele de bauturi care s-a format in stomacul meu a continut o varietate mare de bauturi, de la vin alb cu 7Up, la un fel de coniac traditional portughez, un fel de vodca portugheza, niste sangria, ceva lichior de fructe, etc… nu le mai stiu nici eu. Iar bauturile mai tari trebuiau stinse, asa ca la cele 8-9 pahare de tarie si ce altceva mai era pe acolo, s-au mai adaugat, treptat si vreu 4-5 sticle de bere.
Din grupul de 10 erasmusi, eram 6 baieti si 4 fete. Din pacate fetele nu au facut fata prea bine, unele fiind deja matoale dupa primele 3 baruri, iar dupa ultimul s-au dus la culcare prin diverse masini. 2 au rezistat si au mers mai departe la petrecerea care s-a descins pe malul raului, undeva intre 2 baruri, pentru ca unul avea muzica mai buna iar altul bere mai ieftina. Asa ca am facut un compromis si am stat pe afara.
Pe la vreo 4-5 dimineata mi-am dat si eu seama ca e cam tarziu si am plecat impreuna cu alti studenti spre casa. Nu mai erau mijloace de transport asa ca am luat-o la pas. De obicei fac vreo 20 de minute pana acasa de la marginea raului, mers mai rapid, dar, sa fim sinceri, dupa vreo 8 baruri si vreo 5 beri… am facut vreo 35 de minute, dar nu m-am pierdut J
Cred ca aveam nevoie de asa ceva… pentru a mai rupe monotonia, pentru a imi mai clati mintile, pentru a respira si un alt aer. Ciudat e ca daca stau sa ma gandesc, nici macar nu pot spune ca m-am imbatat, desi cred ca am vrut, macar asa intr-o mica masura. Tinand cont ca stiu cam tot ce am facut si in ce ordine in noaptea precedenta, tinand cont ca stradutele din Porto sunt mici, multe si inguste, iar eu am navigat simplu fara sa ma pierd… cred ca nu am reusit sa ma inmiresmez suficient… dar de distrat… m-am distrat pe cinste. Ah, cred ca imi mai aduc aminte si cum ii chema pe toti din grupul meu, sa imi scuzati spelling-ul ca nu stiu exact cum se scriu numele lor. Desi, sa vedem: Subsemnatul, Joao – Coordonatorul ESN, Java si Justina (2 lituanience), Berkay și Balkis ( un turc si o turcoaica), Matteo si Pascuall (2 ”italiano vero”), Caso și Elisa (un cuplu de brazilieni), si nu in ultimul rand Sidonia (CD, o studenta la medicina din Ungaria). Ok, dovezi suficiente ca nu m-ai inmiresmat suficient? J
In fine, cam atat pentru acum. Nu am mai avut texte in mine, nu am mai avut metafore, comparatii (prea multe). Am fost direct…
Signing aut, for now…
Mishu’
Un comentariu:
ceea ce I was privire pentru, multumesc
Trimiteți un comentariu