Magia fado...

Acest videoclip este un mic cadou pe care vi-l fac, sa va dati seama ce frumoasa este Portugalia, ce frumos este oceanul si sa simtiti ce patrunzatoare este muzica traditionala portugheza.

Enjoy

A venit, a venit Toamna... in Porto

Ista e a minha primera tentativa de escrever em por portugues. Espero que nao vou falhar. :)

No meio de umas semanas chenas de testes, decidi dar um paseo no parque da cidade para ver o outono e a sua beleza, mas tambem para recarregar as minhas pilhas.

Pode dizer que sou um romantico incuravel o que, nestas dias de progresso e technologia, eu quero voltar a natura, mas o que posso dizer e que isto e lo que sinto. Preciso de dar paseos no parque, preciso de ver um lago, umas familhas felices com criancas gostando da natura.

Assim me sinto feliz.

Bun, acum as face bine sa traduc ceea ce am spus mai sus pentru a nu imi pierde audienta nativa. Tinand cont ca dezvoltarea mea in artele limbii portugheze este in faza incipienta, nu va asteptati la chestiuni filosofice si structuri complexe.

>>> Aceasta este prima mea tentativa de a scrie in portugheza. Sper sa nu dau gres. :)

In mijlocul unor saptamani pline de teste am decis sa fac o plimbare prin parcul orasului pentru a vedea toamna si frumusetea ei, dar si pentru a imi incarca bateriile.

Poti spune ca sunt un romantic incurabil sau ca in aceste zile de progres si tehnologie, eu vreau sa ma intorc la natura, dar eu pot spune ca asta simt. Am nevoie sa ma plimb prin parc, am nevoie sa vad un lac, niste familii fericite cu copii care se bucura de natura.

Asa ma simt fericit. >>>

Asta e tot, pentru azi. Isto e tudo, para hoje.

Oua moi, catei si un soare perfect, in cel mai tare orasel portughez... AVEIRO!

Dupa stresul foarte pregnant din ultimele saptamani, am zis sa vizitez un orasel nou, si a meritat, cel mai tare de pana acum... AVEIRO!

Cam atat, va las sa va bucurati de filmulet!

M-am tuns...

Dupa lupte interioare seculare... compresate in cateva saptamani... am decis sa ma tund...
Din pacate... frizeru' nu a inteles prea bine ce trebuia sa faca ...

Glumeam... la faza cu frizerul..., nu la faza cu tunsul.
Daca va spun doar ca am dat de trei ori mai mult ca in tara... si asta intr-un loc relativ acceptabil... ma puteti acuza linistiti de deformarea realitatii.
Asa ca merita detalii.

Obisnuit cu frizeriile din Bucuresti, unde abia au descoperit aparatele de sterilizare, aici m-am simtit tare bine.
M-a luat una bucata brazilian inalt si masiv cu cercel in ureche (initial m-am speriat, stiind ca frizerii, pardon "par-stilistii", de genul asta sunt, in general, gay, dar nu au fost preobleme), m-a pus sa stau pe un scaun cu capul rezemat deasupra unei chiuvete si a inceput sa ma spele pe cap si sa ma maseze. Foarte tare frate! Baieti destepti; cu ocazia asta scapa si ei de situatia neplacuta de a tunde tot felul de nespalati, matretzoshi, etc... (a nu se intelege ca fac parte din acea categorie :D ).
Apoi, m-a bibilit ala vreo juma de ora, ba cu foarfeca, ba cu masina de tuns iarba, ba cu masinuta de tuns iarba, iar cu foarfeca,etc... ce mai, si-a meritat bacsisu baiatu.

Apropo, se anunta o plecare in curand, probabil Coimbra sau Aveiro... ceea ce inseamna... daaa... filmuleetz!

Pana atunci... poti da singur contur vietii tale?... Incearca!

Bagabondu' la cumparaturi!

I'm back... big as a lot and twice as ugly... :)

Hai sa vedem cate fete imi citesc blog-ul... ia ziceti, fetele, care e cea mai buna solutie pentru a te pune pe picioare dupa o perioada infecta rau... cu gripa si teste care mai de care mai suspecte?

Exaaaact.... SHOPPING! Iar pe aici prin Porto, shopping-ul mai are un prefix, NORTESHOPPING, cel mai mare complex de shopping de aici. Daca vreti puteti sa il Google-uiti.

Sa le spuna cineva celor de la ASE sa bage bursa mai tarziu... :)), nu de alta, dar mai ca imi venea sa sparg jumatate din bursa ieri prin Norte. Pana la urma m-am hotarat sa imi iau doar o caciula... ah, si niste pantaloni. Atat!

Ah, am gasit si KFC-ul local. Ceva mai scump ca in Romania, dar, hei, aici salariul minim e de vreo 3 ori cat la noi asa ca e de inteles sa fie si puiu' mai scump nu? Doar ca aici baietii au contract cu CocaCola, nu cu Pepsi, din pacate. Ah... si nu au minunatia aia de sos de usturoi. Daca le ceri sos de usturoi iti dau un Heinz rasuflat.

In rest... ca orice mall... magazine multe... preturi pentru toate tipurile de carduri... si agitatie.... muulta agitatie.

Gataaaa... ajunge ca urla dupa mine testele de saptamana viitoare sa nu le abandonez...

Ciao!

De ce nu a aparut nimic nou pe blog da cateva zile?

Hmm... buna intrebare. Raspunsul, il aveti in poza.

Dar, pentru ca am promis ca pe blogul asta o sa spun numai si numai de bine, situatia suna asa:

NU am febra, NU tusesc, NU ma doare capul, cu alte cuvinte, NU AM NIMIC. Sunt perfect sanatos.

Asa-i ca suna bine :)

Hai ca v-am lasat ca ma cauta patu'

Ne auzim in weekend, poate o sa am ceva vesti mai "naspa" :))

Mishu OUT

Drumul cel mai lung... Avenida da Boavista

Povetele batranesti spun ca drumul cel mai scurt nu este intotdeauna cel mai scurt. Asa ca le-am ascultat si l-am luat la picior pe cel mai lung… pe cel mai lung din Porto, vreau sa spun.

Asa se face ca intr-o dupa-amiaza de sambata, care nu promitea prea mult, am decis sa parcurg pe jos, cu o sticla de 75 cl de apa plata si camera foto, celebra Avenida da Boavista, cel mai lung bulevard din Porto, estimat undeva la vreo 8 km lungime. Silueta mea probabil ca avea nevoie de asta iar curiozitatea mea incepuse sa apese pe lenea soarecelui de apartament in care ma transformasem in aceasta saptamana, dupa doua teste.

Probabil cel mai interesant aspect al acestui bulevard este ca evolueaza treptat. De la doua benzi cu un singur sens, cu case vechi, vag colorate si cu geamuri invechite, la cartiere de birouri, apoi hoteluri luxoase de 4 si 5 stele imprejmuite de magazine uni-branded de lux, apoi cartiere rezidentiale cu blocuri ridicate in ultimii 5 ani, curate, luminoase, si cu copaci pe acoperisuri si pe terase, apoi zona rezidentiala pentru oameni cu venituri mai “calduroase” unde casele au balcoane pline, sau mai bine zis acoperite, de flori. Apoi vine parcul…

Ascultati-ma cand va spun, nu va luati dupa altii. Nu va luati dupa carcotasi care spun ca un parc este naspa, nasol, varza, urat, doar pentru ca la o iesire iarba nu e verde si nu sunt prea multi copaci. Intamplator era iesirea de la ocean unde briza aduce vapori de apa sarata… care usuca vegetatia mai mult si nu pot creste prea multe specii de arbori in zona… in caz ca era cineva interesat de explicatia logica.
Argumentul emotional este altul, si anume ca daca plecati urechea la sfaturile altora in ceea ce priveste evaluarea naturii… riscati sa o luati in barba, la modul cat se poate de direct. Mai precis riscati sa nu vedeti un parc plin de conifere, cu conuri uriase, mai mari ca pumnul.
Riscati sa ratati un lac superb, plin de rate, gaste, lebede si lisite, care binevoiesc sa pedaleze inspre voi cum va apropiati de balta, in speranta ca interactiunea om-pasare se va lasa cu niste paine aruncata in lac…
Riscati sa ratati iarba proaspata si cosita regulat, pe care poti sa te intinzi in voie, fie sub un brad, fie in camp deschis, scaldat de lumina soarelui la apus…
Riscati sa nu vedeti familii fericite cu copii mici pe care ii obisnuiesc inca de la varsta fragede sa iasa din casa, sa se bucure de natura… nu sa stea ca bou la televizor si sa manance ciocolata pana se face cat mine (scuzati comparatia dar mi s-a parut relevanta, tinand cont ca ma cunoasteti cu totii J ). A nu se intelege ca ai mei nu m-au dus in parc, au facut-o, si chiar des, si m-au dat si la multe sporturi… stiu multe… pe bune… doar ca nu m-am tinut eu de niciunul. Am devenit victima Cartoon Network-ului, mai intai, apoi a venit MTVul cu Backstreet Boys si Spice Girls… ca intr-un tarziu sa ma refugiez cel mai frecvent pe terasa la Motoare… (ultima parte macar merita).
Ce mai… riscati multe… daca va luati dupa altii. Eu m-am decis sa nu ma iau. De aceea veti vedea si un filmulet cu plimbarea mea pe Avenida da Boavista…
Si, pentru ca totul sa fie perfect, marele bulevard inteapa oceanul si ultimele bucati de asfalt ale acestuia sunt asezate la Castelul de Branza (Castelo do Queijo), adik pe malul Atlanticului.
Atlanticu asta imi era dator. La ultima mea vizita mi-a suflat briza rece si umeda de mi-a intrat in oase si… drept urmare… am stat cu aspirina si ceaiuri vreo 3 zile in casa. Asa ca imediat ce m-a vazut, Atlanticu a zis sa se revanseze. Mi-a aratat una dintre multele minuni ale naturii. Valuri uriase care se sparg in pietrele de pe faleza… valuri pe care, daca stai pe unul dintre scaunele de piatra, strategic amplasate pe creasta dealului marginas oceanului, le poti vedea in lumina soarelui somnoros… in acest moment imi dau seama ca e mai bine sa va pun o poza la acest articol, decat sa scriu zeci de randuri. J

Ah… in caz ca nu am mentionat… puteti comenta in voie la postarile astea. Nu va abtineti.