Cine spunea ca un scriitor, daca nu isi asterne ideile pe foaie in cel mai scurt timp, le uita, avea dreptate. Sunt in Porto de mai bine de o saptamana jumatate, iar postarile mele anterioare au surprins doar primele trei zile.
Cu alte cuvinte, mai mult ca sigur s-au intamplat mi multe chestii pe care chiar vreau sa mi le amintesc.
Ma gandesc in primul rand la reuniunea trupei de romani. Despre acest lucru aveam pareri impărtite inainte de plecarea din tara.
Absolut toti cei care fusesera in Erasmus inaintea mea mi-au spus ca pentru a avea parte de o experienta cu adevarat remarcabila, trebuie sa nu ma leg de ceilalti compatrioti ai mei.
Dar acest lucru este foarte usor de zis, insa dificultatea este apasatoare.
Cum sa nu vorbesti cu singurii oameni care iti inteleg cuvintele si cu care poti comunica cel mai usor. Nu… nu am de gand sa ii ascult pe ceilalti care au fost inaintea mea.
Una dintre cele mai pregnante nevoi ale omului este cea de a comunica, si daca se poate, cat mai usor. Asa ca da, ma simt foarte bine in sanul insulei de romani din Portugalia.
Din toate problemele pe care le-am avut de la inceput, a mai ramas numai una.
Am reusit sa rezolvam cu cazarea, am reusit sa rezolv problema cu cardul bancar, in sensul ca mai exista locatii unde nu pot plati cu el, si care afiseaza sigla Mastercard, dar macar la supermarket merge J
Am reusit sa rezolv cu transportul si…da AM VAZUT OCEANUL. Cred ca e printre cele mai frumoase privelisti asupra carora mi-am indreptat privirea de cand respir.
A mai ramas internetul. Inca mi se mai intrerupe netul la facultate… si acasa nu merge modemul, deloc… in fine… cam asta a fost totul… totul rau, that is.
Acum incepe ceea ce eu sper sa fie de bine. 6 luni de sperante… munca si aventuri, sper eu diverse si interesante.
Cu alte cuvinte, mai mult ca sigur s-au intamplat mi multe chestii pe care chiar vreau sa mi le amintesc.
Ma gandesc in primul rand la reuniunea trupei de romani. Despre acest lucru aveam pareri impărtite inainte de plecarea din tara.
Absolut toti cei care fusesera in Erasmus inaintea mea mi-au spus ca pentru a avea parte de o experienta cu adevarat remarcabila, trebuie sa nu ma leg de ceilalti compatrioti ai mei.
Dar acest lucru este foarte usor de zis, insa dificultatea este apasatoare.
Cum sa nu vorbesti cu singurii oameni care iti inteleg cuvintele si cu care poti comunica cel mai usor. Nu… nu am de gand sa ii ascult pe ceilalti care au fost inaintea mea.
Una dintre cele mai pregnante nevoi ale omului este cea de a comunica, si daca se poate, cat mai usor. Asa ca da, ma simt foarte bine in sanul insulei de romani din Portugalia.
Din toate problemele pe care le-am avut de la inceput, a mai ramas numai una.
Am reusit sa rezolvam cu cazarea, am reusit sa rezolv problema cu cardul bancar, in sensul ca mai exista locatii unde nu pot plati cu el, si care afiseaza sigla Mastercard, dar macar la supermarket merge J
Am reusit sa rezolv cu transportul si…da AM VAZUT OCEANUL. Cred ca e printre cele mai frumoase privelisti asupra carora mi-am indreptat privirea de cand respir.
A mai ramas internetul. Inca mi se mai intrerupe netul la facultate… si acasa nu merge modemul, deloc… in fine… cam asta a fost totul… totul rau, that is.
Acum incepe ceea ce eu sper sa fie de bine. 6 luni de sperante… munca si aventuri, sper eu diverse si interesante.
2 comentarii:
Mult noroc si voie-buna in acest nou capitol din viata ta. O sa ne fie dor de tine, sper sa nu te fure vreo portugheza bruneta, creata, ochi verzi si sani mari ca ne suparam :D
Cu drag....Mihai Toma
Trimiteți un comentariu