Sa mergi intr-o tara straina doar cu scopul declarat de a invata si de a lua note mari e probabil unul dintre cele mai ridicole lucruri pe care le-ai putea face.
Cand Portugalia vine cu o oferta de obiective printre care se numara vizitarea unuia dintre cele mai vechi orase ale Europei pentru doar 12 euro (transport feroviar, urban si masa la McDonalds la pranz incluse), ar trebui sa fii putin teleghidat neuronic sa refuzi.
Din fericire, ratiunea noastra a prevalat si ne-am vazut sambata la ora 9:20 la gara de la Sao Bento. Eu, Andreea, Ioana, Cristiana, Simona, Madalina si Armindo, in total sapte calatori cu legitimatii de studenti in buzunare si cu aparate de fotografiat pregatite in genti.
Cardul meu de pe Nokia de 64 MB nu mi-a permis sa instalez decat vreo 8 melodii; am bagat niste Taxi si oleaca de Keane. Perfecte pentru un somn dulce pe drum. Un drum care parca semana cu turul Bucurestiului cu metroul, sau cu personalul de Bucuresti Nord – Teius cu oprire in fiecare micro-statie. Cam asa era si trenul asta, doar ca era mai gol, nu mirosea la fel de mult a bautura si parea ceva mai curat.
Dar opririle au fost undeva in zona numarului 30, pentru o distanta de vreo 200 km, sau cat or fi intre Braga si Porto (va trebui sa verific chestia asta J ).
Okai, odata ajunsi in Braga, tocmai cand sa iesim din gara am fost abordati de una bucata olandez blond, ochi albastri, inaltut, un zambet tot, care ne-a marturisit ca este si el student Erasmus, surpriza, tot in Porto si ca a venit si el sa viziteze Braga. Ce sa mai zici, după aceasta prezentare relativ succinta, doua dintre fete (nu am sa le dau numele, sa fie mai interesant) mai aveau putin si suprasolicitau sistemul de canalizare al Bragai din cauza balelor… in timp ca o a treia isi cauta in disperare pachetul de Kleenex J.
Din pacate, Tim nu a putut veni cu noi prin Braga, deoarece era cu parintii…
Okai, iar ma intind… Hai ca o tai mai pe scurt. Primul loc vizitat este un loc sfant… despre care voi lasa pozele sa vorbeasca. Insa, ceea ce pozele nu vor putea sa descrie este nunta pe care am vazut-o in catedrala din locatia respectiva. Decor de vis. Un altar incredibil, luminat parca magic, mirii ingenuncheati in fata altarului, iar pe fundal se auzeau cantece religioase acompaniate pe rand, fie de o chitara fie de orga catedralei. Poate acustica, sau poate decorul faceau ca vocile sa para angelice, sau poate ca amintirea clipelor petrecute cu corul Mihai Viteazul si lovit de romantismul inevitabil al unirii destinelor celor doi fericiti, sa ajung sa cred din nou in Teoria Transcendentei. Poate acel loc, in aceea clipa a fost un portal catre o alta lume… okai… iar o iau pe carari pierdute... J
Pe langa flori, pe langa lacul cu pesti de aur, pe langa scarile strajuite de statuile celor care l-au pierdut pe Iisus, pe langa stejarii care isi scuturau ghindele in cismelele cu apa din piatra, pe langa toate acestea mai era si un funicular, sau furnicular, cum ii zicem noi p-aici… care facilita ascensiunea curiosilor catre lacasul sfant.
Apoi am plecat prin Braga… targuri in centrul orasului… demonstratie de retele wireless (nu am avut laptopul)... un orasel de genul Sighisoarei… vechi… plin de aminitiri… de vanzatori ambulanti de castane coapte…
Un oras plin de biserici, de catedrale, de urme lasate de oameni care au avut ambitia si au reusit sa schimbe ceva pe fata pamantului.
Un oras in care un portughez simpatic m-a lasat sa ma joc cu boxerul lui, care m-a pupat de zeci de ori si care m-a facut sa imi dau seama ce dor imi e de Nera. Sper sa ma recunoasca cand ma intorc.
Si apoi ne-am intors… cu bateria la camera foto moarta… cu talpile rupte de atata mers… dar cu amintirea unui loc divin ce, sper eu, va ramane intiparit o vesnicie in mintea mea. E foarte posibil sa imi schimb imaginea unei nunti ideale, pe care o capatasem dupa ce am vazut videoclipul de la November Rain. J
Dar, pana atunci, ramane un jurnal… o amintire si promisiunea ca dupa acest post va veni si primul filmulet pe blogul meu…
Until next time…
Mishu… signing out.
Cand Portugalia vine cu o oferta de obiective printre care se numara vizitarea unuia dintre cele mai vechi orase ale Europei pentru doar 12 euro (transport feroviar, urban si masa la McDonalds la pranz incluse), ar trebui sa fii putin teleghidat neuronic sa refuzi.
Din fericire, ratiunea noastra a prevalat si ne-am vazut sambata la ora 9:20 la gara de la Sao Bento. Eu, Andreea, Ioana, Cristiana, Simona, Madalina si Armindo, in total sapte calatori cu legitimatii de studenti in buzunare si cu aparate de fotografiat pregatite in genti.
Cardul meu de pe Nokia de 64 MB nu mi-a permis sa instalez decat vreo 8 melodii; am bagat niste Taxi si oleaca de Keane. Perfecte pentru un somn dulce pe drum. Un drum care parca semana cu turul Bucurestiului cu metroul, sau cu personalul de Bucuresti Nord – Teius cu oprire in fiecare micro-statie. Cam asa era si trenul asta, doar ca era mai gol, nu mirosea la fel de mult a bautura si parea ceva mai curat.
Dar opririle au fost undeva in zona numarului 30, pentru o distanta de vreo 200 km, sau cat or fi intre Braga si Porto (va trebui sa verific chestia asta J ).
Okai, odata ajunsi in Braga, tocmai cand sa iesim din gara am fost abordati de una bucata olandez blond, ochi albastri, inaltut, un zambet tot, care ne-a marturisit ca este si el student Erasmus, surpriza, tot in Porto si ca a venit si el sa viziteze Braga. Ce sa mai zici, după aceasta prezentare relativ succinta, doua dintre fete (nu am sa le dau numele, sa fie mai interesant) mai aveau putin si suprasolicitau sistemul de canalizare al Bragai din cauza balelor… in timp ca o a treia isi cauta in disperare pachetul de Kleenex J.
Din pacate, Tim nu a putut veni cu noi prin Braga, deoarece era cu parintii…
Okai, iar ma intind… Hai ca o tai mai pe scurt. Primul loc vizitat este un loc sfant… despre care voi lasa pozele sa vorbeasca. Insa, ceea ce pozele nu vor putea sa descrie este nunta pe care am vazut-o in catedrala din locatia respectiva. Decor de vis. Un altar incredibil, luminat parca magic, mirii ingenuncheati in fata altarului, iar pe fundal se auzeau cantece religioase acompaniate pe rand, fie de o chitara fie de orga catedralei. Poate acustica, sau poate decorul faceau ca vocile sa para angelice, sau poate ca amintirea clipelor petrecute cu corul Mihai Viteazul si lovit de romantismul inevitabil al unirii destinelor celor doi fericiti, sa ajung sa cred din nou in Teoria Transcendentei. Poate acel loc, in aceea clipa a fost un portal catre o alta lume… okai… iar o iau pe carari pierdute... J
Pe langa flori, pe langa lacul cu pesti de aur, pe langa scarile strajuite de statuile celor care l-au pierdut pe Iisus, pe langa stejarii care isi scuturau ghindele in cismelele cu apa din piatra, pe langa toate acestea mai era si un funicular, sau furnicular, cum ii zicem noi p-aici… care facilita ascensiunea curiosilor catre lacasul sfant.
Apoi am plecat prin Braga… targuri in centrul orasului… demonstratie de retele wireless (nu am avut laptopul)... un orasel de genul Sighisoarei… vechi… plin de aminitiri… de vanzatori ambulanti de castane coapte…
Un oras plin de biserici, de catedrale, de urme lasate de oameni care au avut ambitia si au reusit sa schimbe ceva pe fata pamantului.
Un oras in care un portughez simpatic m-a lasat sa ma joc cu boxerul lui, care m-a pupat de zeci de ori si care m-a facut sa imi dau seama ce dor imi e de Nera. Sper sa ma recunoasca cand ma intorc.
Si apoi ne-am intors… cu bateria la camera foto moarta… cu talpile rupte de atata mers… dar cu amintirea unui loc divin ce, sper eu, va ramane intiparit o vesnicie in mintea mea. E foarte posibil sa imi schimb imaginea unei nunti ideale, pe care o capatasem dupa ce am vazut videoclipul de la November Rain. J
Dar, pana atunci, ramane un jurnal… o amintire si promisiunea ca dupa acest post va veni si primul filmulet pe blogul meu…
Until next time…
Mishu… signing out.
2 comentarii:
AM verificat... sunt 58 de kilometri intre Braga si Porto... si vreo 30 de statii de tren :))
Wow..am citit aproape toate post-urile si am ramas placut impresionat...Chiar ma gandeam si eu sa aplic la Erasmus si tot pentru Portugalia...daca mi-ai spune in mare cam care sunt procedurile si costurile ti-as ramane recunoscator. Fica bem!
Trimiteți un comentariu